Despre creativitate
Tudor Galos scria la inceputul anului despre creativitatea programatorilor romani:
Traim într-un paradox. Noi românii avem programatori buni, foarte buni, cotati bine pe piata internationala a muncii, multi programatori români au ajuns în Microsoft, Cisco si alte companii importante. Totusi pâna acum în România nu am auzit decât de foarte putine proiecte noi, care sa solutioneze o problema clara de business. În afara de succese cum ar fi programul e-Guvernare, e-Licitatie, portalurile Siveco (toate cu suportul Guvernului) si alte câteva, în rest aud doar ERP-uri, aplicatii financiare, baze de date si web design (celebrele insertii în CV-uri: PHP/MySQL).
Trecand peste unele mici neintelegeri ("Cine scrie PHP si MySQL nu e programator. E designer." - am scris si scriu php si cod SQL si nu sunt in stare sa umblu cu un Photoshop, desi mi-as dori sa pot), in esenta are dreptate. Si din pacate, din punctul meu de vedere iesirea din aceasta situatie este destul de departe. E greu sa lasi deoparte un job php-mysql de 300-400 US$ si sa iti dedici timpul implementarii "marii idei" pe care toti dintre noi o avem, atunci cand majoritatea programatorilor romani de 24-30 ani (varsta la care se presupune ca ai energia si entuziasmul sa investesti intr-unul din visele tale) stau impreuna cu prietena sau nevasta intr-o garsoniera sau un apartament de doua camere (120-170 US$ chirie pe luna + 150 - 250 US$ reprezetand lumina+gaze+telefon+intretinere+internet + ~100$ pusi deoparte in fiecare luna pentru a indrazni sa aplice pentru un credit ipotecar), in general ceea ce vad in jurul lor nu se apropie nici pe departe de meritocratie, si prin urmare slabe sanse ca o idee, oricat de brilianta, sa le confere acel "competitive edge" din moment ce adversarii pot umbla oricand la arbitru (a se vedea "faimoasele" licitatii in urma carora au fost assignate proiectele enumerate de Tudor), si le va fi cu atat mai greu sa devina "creativi" si sa lase la o parte "cantitatea" din moment ce sistemul de invatamant ce i-a produs tocmai pe asta pune accentul.
Traim într-un paradox. Noi românii avem programatori buni, foarte buni, cotati bine pe piata internationala a muncii, multi programatori români au ajuns în Microsoft, Cisco si alte companii importante. Totusi pâna acum în România nu am auzit decât de foarte putine proiecte noi, care sa solutioneze o problema clara de business. În afara de succese cum ar fi programul e-Guvernare, e-Licitatie, portalurile Siveco (toate cu suportul Guvernului) si alte câteva, în rest aud doar ERP-uri, aplicatii financiare, baze de date si web design (celebrele insertii în CV-uri: PHP/MySQL).
Trecand peste unele mici neintelegeri ("Cine scrie PHP si MySQL nu e programator. E designer." - am scris si scriu php si cod SQL si nu sunt in stare sa umblu cu un Photoshop, desi mi-as dori sa pot), in esenta are dreptate. Si din pacate, din punctul meu de vedere iesirea din aceasta situatie este destul de departe. E greu sa lasi deoparte un job php-mysql de 300-400 US$ si sa iti dedici timpul implementarii "marii idei" pe care toti dintre noi o avem, atunci cand majoritatea programatorilor romani de 24-30 ani (varsta la care se presupune ca ai energia si entuziasmul sa investesti intr-unul din visele tale) stau impreuna cu prietena sau nevasta intr-o garsoniera sau un apartament de doua camere (120-170 US$ chirie pe luna + 150 - 250 US$ reprezetand lumina+gaze+telefon+intretinere+internet + ~100$ pusi deoparte in fiecare luna pentru a indrazni sa aplice pentru un credit ipotecar), in general ceea ce vad in jurul lor nu se apropie nici pe departe de meritocratie, si prin urmare slabe sanse ca o idee, oricat de brilianta, sa le confere acel "competitive edge" din moment ce adversarii pot umbla oricand la arbitru (a se vedea "faimoasele" licitatii in urma carora au fost assignate proiectele enumerate de Tudor), si le va fi cu atat mai greu sa devina "creativi" si sa lase la o parte "cantitatea" din moment ce sistemul de invatamant ce i-a produs tocmai pe asta pune accentul.
0 Comments:
Post a Comment
<< Home