Sunday, May 01, 2016

Monument istoric disparut: Moara Varthiadi din Calugareni, Giurgiu

In ultima vreme m-am tot apucat de mai multe proiecte, unele dintre ele blocate prin diverse stadii, multe dintre ele ramase  doar la stadiul de idei, dar si unele care m-au facut sa ies din fata calculatorului si sa fac diverse plimbari prin jurul Bucurestiului.

Unul dintre aceste proiecte are de-a face cu fotografierea morilor de macinat grane care inca se mai gasesc prin satele din  Campia Romana, cu datare de preferat  din perioada interbelica sau chiar antebelica. Google StreetView e o unelta destul de folositoare pentru a gasi parte din aceste mori, dar la fel de folositoare sunt si listele cu monumentele istorice protejate, printre care se afla incluse si cateva mori.

Asa ca intr-una din zilele de weekend ale acestei primaveri am zis sa ies sa fotografiez cateva din morile de pe langa Bucuresti. Uitandu-ma la judetele care se invecineaza cu  Bucurestiul am zis ca Giurgiu ar fi o idee buna, asa ca am cautat lista monumentelor istorice din judetul Giurgiu (varianta cea mai recenta, din 2015, o puteti gasi in format PDF aici, varianta mai usor parsabila de pe wikipedia o puteti gasi aici). In aceasta lista se poate gasi, trecut sub codul LMI GR-II-m-B-14956, un monument istoric cu numele de Moara Varthiadi, moara datata la inceputul secolului al XX-lea si localizata in satul Calugareni, cam la jumatatea distantei dintre Bucuresti si Giurgiu.

Bucuros ca nu trebuie sa fac prea mult drum pana acolo ma pun pe treaba si incep cu o mica documentare. In primul rand, sa aflu exact unde anume in satul Calugareni se gaseste aceasta moara. In lista monumentelor istorice apare aceasta mentiune: "Pe Neajlov, langa podul dinspre Hulubesti", si uitandu-ma pe Google Maps observ ca exista un singur pod in Calugareni peste Neajlov (daca as fi mai priceput la facut glume ar trebui acum sa adaug ceva de dintii lui Sinan Pasa si de aliteratiile din poeziile lui Cosbuc, dar nu sunt bun la glume, asa ca o lasa balta :) ).

Cautand un pic mai mult mai gasesc si aceasta informatie: "La aceste informaţii se adaugă existenţa pe teritoriul comunei, în prezent, a altor două monumente istorice legate de familia Varthiadi, respectiv conacul Varthiadi (sec. XIX), situat la 480 m nord de Biserica de lemn, lângă pădure, care a funcţionat o perioadă, după 1989, ca grădiniţă, azi fiind lăsat în paragină şi Moara Varthiadi (sec. XX), situată la 380 m vest de Biserica de lemn, pe Neajlov, lângă podul dinspre Hulubeşti." asa ca acum aproape ca stiu cam sigur unde as putea gasi moara, fara sa fie nevoie sa intreb pe nimeni de prin sat. Dar doar ca sa fiu sigur ma apuc sa fac si un pic de explorare pe ulitele satului folosind Google StreetView. Nu gasesc nimic, dar imi zic ca probabil masina Google nu a trecut prin fata morii.

Asa ca venind weekend-ul ma sui in masina si ma pun la drum. Ajuns la Calugareni fac dreapta in dreptul primariei, cum vazusem pe Google Maps, si o iau inainte, spre podul de pe Neajlov. Trec peste pod, se termina satul, nici urma de moara. Intorc masina, intru din nou in sat si o iau pe o alta ulita. Dupa o suta-doua de metri ajung in acest loc (link Google StreetView), al carui screenshot de pe StreetView il puteti vedea mai jos

 

Pe acea placuta metalica scrie "Monument istoric". Vazand ca ma aflu pe malul Neajlovului, cam in locul unde ar fi trebuit sa fie moara, ca in fata mea se afla o mica movila de daramaturi peste care deja crescuse iarba si ca nici urma de vreo cladire care sa semene cu o moara, incep sa am o presimtire, mai degraba proasta. Spre norocul meu chiar atunci a trecut pe acolo o doamna sateanca si pensionara (judecand dupa varsta) pe care o intreb daca nu cumva acolo fusese o moara. Raspunsul doamnei satence, scurt si la obiect: "A fost, nu mai este".

Asa ca morala povestii nu stiu care ar trebui sa fie.

Unu, ma intreb cum e posibil ca un momument istoric sa dispara pur si simplu, desi el teoretic ar trebui sa fie cat de cat protejat, aflandu-se pe lista si asa mai departe. Te gandesti cu interes (sau cu groaza) la celelalte monumente istorice demne de numele asta care nu au avut "norocul" sa intre pe lista de monumente protejate si care cu atat mai putin ar avea vreo sansa in caz ca cineva le-ar pune gand de demolare.

Si doi, nu inteleg cum un monument care nu mai exista fizic de cel putin 4 ani poate ramane in continuare in lista monumentelor protejate. Chiar nimeni de la directiile judetene de cultura (sau oricine e repsonsabil de asa ceva) nu le verifica anual? Si daca nu anual, nici macar o data la doi-trei ani? Zic ca moara e demolata de cel putin 4 ani pentru ca in screenshot-ul de mai jos se poate vedea ca masina Google StreetView trecuse totusi prin fata morii in Octombrie 2012,  dar din pacate din moara nu mai ramasese decat o gramada de moloz.










Mai jos sunt si doua poze facute  de mine la fata locului, cu telefonul, in Aprilie 2016:
















La fel nu am nici o idee despre cum ar trebui sa inchei. Poate dorindu-mi ca pe viitor sa nu mai dau peste gramezi de moloz in locurile unde ar trebui sa gasesc monumente protejate.

Thursday, July 02, 2015

Strazile cu piatra cubica din Romania



A trecut mai mult de un an de la ultimul post (imi tot zic sa scriu aici mai des), dar cel putin am reusit sa termin intre timp un proiect care statea de mult pe lista mea de "to do" :) Mai exact e vorba despre maparea strazilor cu piatra cubica din Romania, cam toate pe care le-am putut gasi eu. Sa las aici si URL-ul catre proiect in clar, pentru cine vrea sa dea copy-paste:
http://imo.maglina.ro/piatracubica/

Mai multe despre ce si cum puteti citi pe paginea Despre de pe site, dar in mare ideea mi-a venit cand la un moment dat mi-am dat seama ca parca nu mai vad in jurul meu atat de multe strazi pavate cu piatra cubica, cum una cate una parca toate stradutele erau brusc asfaltate, fara sa-mi fi dat seama exact cand s-a produs schimbarea. Si atunci mi-am zis sa folosesc resursele avute la dispozitie, adica Google Maps + StreetView, si sa incerc sa pun pe o harta cam ce a ramas pavat cu piatra cubica in Romania.

Daca as vrea sa o dau mai intortocheat as lega proiectul asta cu strazile cubice de incercarea de arheologie urbana reprezentata de harta constructiei cladirilor din Bucuresti, in sensul in care primele pavari cu piatra cubica de la noi (mai ales in Tara Romaneasca si Moldova, Transilvania e un pic alta discutie) au fost realizate cam pe la inceputurile "modernitatii noastre orasenesti", ca sa zic asa, incepand cu 1880-1890, poate un pic mai devreme (in Bucuresti, mai ales), si mi s-a parut mie ca punand strazile astea pe harta voi zice ceva de dezvoltarea vietii orasenesti de la noi.

Mi s-a parut interesant si cum strazile pavate cu piatra cubica au reprezentat multa vreme aproape un sinonim al citadinului ("Mie dati-mi străzi pavate, Măturate, -  Dati-mi cinematograf !" zicea Toparceanu, si, btw, ar fi interesant de realizat si o istorie a lucrarilor de salubritate orasenesti de la noi), pentru ca acum citadinul sa fie reprezentat, mental, cel putin, de alte lucruri: Mall, cafenele,  parcuri, sedii de corporatii. La fel de interesante mi se par si initiativele destul de recente de readucere a pietrei cubice in centrul oraselor, ca parte a "faimoaselor" pietonale, tendinta care (ghidandu-ma dupa articolele din presa ultimilor ~10 ani) pare ca a aparut pentru prima oara la Sibiu, pentru a fi continuata pe urma la Iasi, Timisoara, Cluj (cu primarul din Cluj chiar ajungand dupa gratii din cauza licitatiei facute cu ocazia asta) si alte orase din tara, in majoritatea cazurilor punandu-se accentul pe calitatea "medievala" si "nostalgica" a pietrei cubice.

Vorbesc preponderent despre piatra cubica in relatia cu orasul si pentru ca in afara lor, a oraselor, piatra cubica a disparut aproape in totalitate (cu cateva exceptii in zona Ostrov-Constanta si cateva drumuri judetene din Bihor, Satu Mare sau Galati). La fel, ar fi interesant de scris o istorie a drumurilor din Romania ultimilor 150 de ani, in care un capitol sau doua sa fie dedicate si pietrei cubice, cred ca am afla destul de multe despre "intrarea noastra in modernitate" si modul cum am inteles sa o "negociem" de-a lungul timpului (cum foarte bine a facut-o Toader Popescu cu al sau "Proiectul feroviar romanesc", pe partea de cai ferate si tot ce tine de ele).

Pentru iubitorii de cifre toate datele le puteti gasi in sectiunea de statistici a site-ului, unde puteti vedea mai bine cum este impartita piatra cubica pe judete si orase, cu numele exact al strazilor si cu referinte catre articole din presa acolo unde este cazul (puteti vedea detalii despre o anumita strada afisata pe harta si daca dati click pe una din ele ar trebui sa apara un pop-up cu mai multe informatii). Eu unul am ramas surprins cand, la final, adunand totul, am vazut ca la momentul de fata mai sunt doar ~250 de km de strazi pavate cu piatra cubica in toata Romania. Probabil ca in 5-10 ani nu va mai ramane mare lucru nici din acestia (excluzand pietonalele, pe care nu le iau in calcul).

Accept sugestii si comentarii, daca e cazul :)

Monday, February 24, 2014

Proprietăți evreiești naționalizate din București

Mai reușesc și eu din când în când să mai termin câte un proiect :) în cazul de față unul pe care îl aveam în minte de vreo 4-5 ani. Este vorba despre o hartă interactiva a proprietăților evreiești naționalizate în București în baza decretului 92/1950. Mai multe despre metodologia de lucru (cum au fost formatate și asociate datele, geo-localizate etc.) găsiți pe pagina explicativă a proiectului, dar în mare parte (pe lângă informațiile incluse în decretul în sine) de foarte mare ajutor au fost baza de date a victimelor Holocaustului de pe site-ul Yad Vashem și cele câteva planuri cadastrale publicate pe forumul Tramclub. În principiu pe hartă am reușit să includ și să localizez cam 1000 de imobile dintr-un total de aproximativ 1200 având proprietari potențiali evrei/de confesiune mozaică.


Interesant mi s-a părut și heatmap-ul generat pe baza datelor introduse, care heatmap devine și mai interesant pe măsură ce se face zoom pe anumite zone ale Bucureștiului. De exemplu, în screenshot-ul pe care l-am reprodus mai jos, realizat cam pe zona Centrală a orașului, se pot identifica și alte zone de locuire evreiască în afara celor "tradiționale" (zona Unirii, fosta Cale Văcărești, Calea Dudești), și anume Calea Griviței cu Buzești, strada Episcopul Radu cu Mihai Eminescu, zona actualei Piețe Pache Protopopescu - strada Plantelor - strada Tunari sau zona mănăstirii Radu Vodă - strada Cuza Vodă. Din păcate, în ciuda eforturilor mele, nu prea am reușit încă să geo-localizez toate imobilele pe care s-a construit Palatul Parlamentului, mai ales cele de pe strada Cazărmii și de pe fosta stradă Uranus, încă mai sunt în căutare de planuri cadastrale cât de cât ok pentru acea zonă.



La final, sper că datele acestea vor ajuta poate pe cineva (deși, cum am subliniat și pe pagina proiectului, nu trebuiesc luate ca fiind 100%/garantat bine asociate/poziționate), doar și pentru simplul fapt că acest subiect (imobilele naționalizate ce au aparținut cetățenilor români de confesiune mozaică) a apărut ca subiect de discuție în timpul unei vizite a Președintelui țării în Israel. Mai e și partea de "arheologie urbană", i.e. descoperirea lucrurilor din trecut care cumva stau ascunse sub ochii noștri, termen/concept (cam pompos numit, de altfel, recunosc :) ) care îmi tot stă în minte în ultima vreme apropo de posibile viitoare proiecte și lucruri de "scos la lumină".

Tuesday, April 30, 2013

Migrația spre București, propunere de hartă lămuritoare


De ceva vreme am început să lucrez la o mică unealtă care sa încerce să contorizeze/statisticizeze/oricare ar fi termenul, oricum, să dea seamă de numărul și mai ales de proveniența celor veniți in București de prin alte părți (așa cum sunt eu, de exemplu :)).

Pentru a face asta am apelat la datele de pe o anumită rețea socială folosită de din ce în ce mai mulți concetățeni de-ai noștri, si chiar dacă pentru moment totul este work în progres ceva, ceva parcă începe să iasă la iveala. Subliniere importantă, nu e nimic științific în modul meu de a interpreta datele, precum nici colectarea lor nu este exhaustivă, ci încerc doar să ajung la un "sample" care să dea cel puțin iluzia unei relevanțe statistice.

Mai exact, am numărat oamenii care și-au trecut ca oraș de baștină o localitate care nu e Bucureștiul și ca oraș actual, evident, Bucureștiul. Am numărat totalul lor, am calculat niște procente (ex: cât la sută din totalul celor ce se declară veniți din afara Bucureștiului sunt din Constanța etc), și pentru început am desenat niște guguloaie pe harta Google Maps a României, unde cu cât guguloiul este mai lat și mai "fierbinte" (a se citi mai roșu/încins la culoare) cu atât orașul/zona respectiv este mai bine reprezentat(ă) (numele tehnic al chestiei este de "heatmap"). Ce trebuie iarăși sa evidențiez e faptul că datele sunt "skewed" (orientate) în direcția păturii de populație între 20 și 35 de ani, aceasta fără voia mea ci doar din cauza faptului că persoanele respective sunt "mai bine conectate la tehnologie" decât băbuțele vecinele mele din blocul din Balta Albă.



Cum ziceam, aceasta nu este decât o parte a proiectului, urmează (sper :) ) să mai vină și procentele propriu zise desenate cu niște săgețele frumos precum am vazut în diverse reviste/cărți de urbanistică când vine vorba de "sisteme urbane" sau "dezvoltare regională". Oricum, chiar și așa, pare că cei mai mulți ne-bucureșteni veniți in București au ca oraș de baștină Constanța, urmați de cei din Ploiești, Brăila, Buzău, Pitești (toate orașe muntenești/din Țara Românească), cu singurul oraș moldovenesc din top 10 Galațiul și următorul Bacăul la vreo alte 10 locuri în spate. Cât despre ardelenii din București, singurul oraș reprezentat cât de cât ok este Brașovul, restul mai slăbuț spre nesemnificativ.

Cum ziceam, sper să vin cât de curând și cu restul de hărți :), și mai ales să încerc să compun aceleași hărți/compilații și pentru alte orașe mari ale României, am senzația că sunt câteva posibile surprize care zac nedescoperite printre mormanul de date.

Thursday, January 17, 2013

România, Imagini din trecut

Odată la un an de zile mai apar și eu cu câte ceva nou :), dar de data asta proiectul la care am lucrat chiar a fost un "time-sink" fenomenal, plus că nu sunt nici cel mai bun organizator când vine vorba de timp. Proiectul se numește Imagini din trecut, România, și vrea "să aducă la viață imagini urbane din istoria recentă a României". Pentru a nu scrie de două ori același lucru cu alte cuvinte, o să dau copy/paste la unele porțiuni din pagina de explicații a proiectului:
De ce și cum?: Totul a pornit de la colecția de cărți poștale ilustrate de care m-am apucat în urmă cu un an și jumătate-doi. Pe măsură ce din ce în ce mai multe "fonduri" luau calea anticarilor sau a altor colecționari de cărți poștale pentru achiziții care pe moment păreau "absolut logice și în firea lucrurilor" am început să apelez la scuza "voi scrie pe blog despre multe dintre pozele ăstea, totul are un sens" pentru a scăpa de sentimentul de "vinovăție". Și poate până la urmă exact asta aș fi făcut, cu tot cu lipsa de timp, căci cred și acum că e destul de interesant să compari situația Pieței Independenței din Constanța de la 1939 cu modul în care aceasta se prezintă acum, când pe lângă faptul că are un nume nou, Piața Ovidiu, frontonul de Est s-a schimbat (i.e. a fost demolat) în totalitate, cum cred că e la fel de interesant de comparat situația imediat de după construcție (1938) a Casei Corpului Didactic din Eforie Nord (arhitect Constantin Iotzu) cu aspectul mult mai puțin modernist din prezent (umbreluțele și prelatele roșii/roze nu ajută deloc). Ca să nu mai zic nimic despre momentul când am descoperit cu uimire că hotelul în care au fost stabilite ultimele detalii ale Marii Uniri de la Alba Iulia, și a cărui siluetă se întrevede în plan îndepărtat în această imagine, a fost demolat în anii '80 pentru ca acum întreaga zonă să arate absolut banal.
   Dar la un moment dat am dat peste acest proiect: OldSF (Old San Francisco), în care doi programatori din zonă s-au hotărât să geo-localizeze colecția de imagini vechi a Bilbiotecii Publice din San Francisco. Mi-am zis că dacă ei au putut aș putea încerca și eu pe o scară mult mai mică (proiectul OldSF conține în prezent peste 3000 de imagini, acest proiect se află încă doar la cifre ce trec un pic peste 100). Ce vedeți pe site-ul acesta reprezintă încercarea mea de a reproduce pentru România lucrurile bune pe care cei doi tipi le-au făcut pentru istoria orașului San Francisco, mai exact dorința mea de a pune la dispoziția oricărui pasionat de istoria urbană recentă sau în general interesesați de lucruri care au fost in trecut și acuma poate nu mai sunt, de a pune la dispoziția lor cum ziceam aceste (nu multe încă) imagini. Deci, pentru a fi clar, recunosc că acest proiect poate fi văzut ca o "clonă lipsită de imaginație" a ceea ce au făcut oamenii din spatele site-ului OldSF, dar pentru că niciodată n-o să am de gând să scot vreun profit material de pe urma acestui site (ba dimpotrivă, cum ziceam mai sus) și pentru că totuși sper (poate în van) că pozele pe care le-am pus aici "la liber" vor ajuta pe cineva, zic eu că în acest caz contează mai mult intenția decât gestul :)
și asta pentru dreptul de folosință a imaginilor (hint: sunt "la liber"):
De unde provin imaginile? Le pot folosi?:    După cum ziceam, toate aceste imagini provin din colecția mea personală de cărți poștale. Cea mai recentă are 30 de ani vechime (publicată in jurul anului 1980), prin urmare nu cred că mai există terțe drepturi de autor asupra acestora. Cum eu nici atât nu pot să reclam vreun drept asupra lor, rezultă că oricine dorește să preia și să folosească aceste imagini este liber să o facă, fără nici un fel de obligații. Aș aprecia într-un fel dacă odată ce cineva ar prelua o poză/imagine și ar folosi-o pe un alt site ar trimite și un link înapoi către acest proiect, dar încă o dată, nu oblig pe nimeni să o facă.
și la final link-uri și aprecieri sincere către/pentru două proiecte asemănătoare:
Aș vrea să mai menționez deasemenea două proiecte din .ro care fac lucruri asemănătoare cu ce vedeți aici: Muzeul de fotografie al lui Alex Gâlmeanu și iMAGO Romaniae, o inițiativă a Muzeului Național de Istorie a României. Din punctul meu de vedere aceste două proiecte sunt mai interesante (Alex Gâlmeanu aduce mereu la lumină poze/imagini mult, mult mai interesante decât orice carte poștală, iar pe de altă parte îmi este greu să concurez ca volum cu colecția MNIR, deși încerc :) ), ce aduce în plus proiectul meu este geo-localizarea și poate organizarea/filtrarea mai bună din punct de vedere spațial și temporal.
Apreciez critici și păreri constructive sau chiar și mai puțin constructive :) , tot ce vreau să mai zic e că se pot face lucruri ale naibii de interesante pe acest spațiu al istoriei recente/localizării/memoriei vizuale, este nevoie doar de (mult prea mult) timp și de un pic de efort propriu-zis. Poate este geek-ul prost ascuns din mine care vorbește aici, dar cred că aceste tipuri de proiecte sunt de multe de ori mai interesante și mai ancorate la starea prezentă și inter-conectată și mult prea efemeră a lucrurilor decât nu știu ce manual prăfuit de istorie. Acum, dacă aș reuși să termin și celelalte două proiecte la care mă gândesc de cel puțin doua-trei luni și de care abia acum am timp să mă apuc aș fi un history-geek foarte fericit :)

Monday, March 19, 2012

Cincinat Sfințescu - Cum să sistematizăm Bucureștiul

După lupte seculare care au durat din păcate cam prea mult, și așa cum promiteam într-unul din posturile trecute, am reușit în cele din urmă să pun online un articol semnat Cincinat Sfințescu apărut în "Arhiva pentru Știința si Reforma Socială" a lui Dimitrie Gusti în 1929, cu un titlu și subiect destul de actual atunci ca și acum: Cum să sistematizăm Bucureștiul.

Ar fi multe, chiar foarte multe de comentat asupra acestui articol, dar pentru moment n-o să atrag atenția decât asupra a două aspecte.

Primul aspect de care mă voi ocupa în fugă sunt mențiunile privind planul de sistematizare a Pieții Senatului, precum și o mică schiță:
Monumentele publice ale Capitalei se caracterizează prin lipsa punerii lor în valoare, din punct de vedere urbanistic. Aproape nici unul nu are perspectivă, puține au spațiu liber în jurul lor spre a ușura circulația.

Palatul Poștei este un exemplu de asemenea lipsuri care se vor reliefa și mai mult când Palatul Senatului va fi complet gata, iar terenurile acum aproape neutilizate spre Dâmbovița vor fi acoperite cu construcțiuni înalte și înghesuite, cum se proiectează a se executa. Ameliorarea artistică s-ar putea face în acest colț cu sacrificii nu prea mari față de rezultatul permanent și deosebit ce s-ar obține, rezultat favorizat și de o diferență de nivel propice. În Fig. 5 dăm una din variatele propuneri de ceea ce s-ar putea face acolo acum.


E cel puțin interesantă legătura care se face între viitorul Palat al Senatului și Palatul Poștei, conexiune care ar fi implicat dispariția actualelor străzi Ion C. Filitti și Nicolae Tonitza. (mult mai multe detalii despre planificatul Palat al Senatului găsiți la Armyuser)

Al doilea lucru, din punctul meu de vedere chiar mai interesant, îl reprezintă mențiunile privind construirea/planificarea unui "centru civic al Capitalei". Nu cunosc prea multe detalii despre Planul de Sistematizare realizat efectiv în 1935 tot sub coordonarea lui Cincinat Sfințescu, dar părerea mea (care poate fi combătuta :) ) este că această mențiune a unui "centru civic al Bucureștiuli" este una dintre cele dintâi, cronologic vorbind. Vorbim aici despre anul 1929 (din păcate întreaga poveste va avea un epilog mai puțin fericit ~60 de ani mai târziu).
Un "centru civic" al Capitalei, bine determinat, adică bine separat prin artere de comunicație și bine încadrat cu clădirile monumentale publice, se poate realiza prin un plan de sistematizare, așa cum în Viena "ringul" l-a realizat, făcând celebritatea acestui oraș? Cred că da, deși nu mă gândesc la un ring vienez, care are altă geneză și deci corespunde unei evoluții speciale, care nu a existat în București.

Propunerea din fig. 4 nu a fost făcută numai pentru punerea în valoare a grădinii Cișmigiu, ci și pentru demarcarea unui centru civic al Capitalei care să poată fi tratat cu toată arta și îngrijirea trebuincioasă. În București monumentele publice sunt puține, căci cele mai multe din administrațiile publice sunt adăpostite încă în case particulare improprii închiriate, ceea ce nu ajută bunei rânduieli în o administrație publică. Câteva clădiri importante sunt deja grupate în jurul centrului civic indicat în schița de mai sus. Pot fi aici grupate în viitor și celelalte ce mai sunt de clădit, fiindcă mai sunt terenuri ce se pot achiziționa de acum de către Stat; mai sunt și destule proprietăți particulare cu clădiri de mică valoare ce pot fi afectate prin comasări pentru clădiri monumentale publice în jurul acestui nucleu. Numai astfel Capitala noastră s-ar putea impune și ca organizație, altor orașe din țară.


E de remarcat cum pentru câteva din aceste idei pare că s-a încercat implementarea ad litteram în anii '80, mă refer de exemplu la "gruparea clădirilor importante în jurul centrului civic" sau la efortul de a "impune Capitala și ca organizație altor orașe din țară". Celălalt aspect destul de interesant îl reprezintă amplasamentul propus pentru noul "centru civic": între Palatul Regal și Grădina Cișmigiu.

Oricum, cum ziceam, articolul în sine, fără a încerca să par prea patetic :), este unul al naibii de interesant și aș sputea spune chiar destul de important: pentru dezvoltarea urbană a Bucureștiului interbelic, pentru ideile care au fost preluate la peste jumătate de secol distanță, pentru greșelile factorilor de decizie de atunci foarte bine scoase în evidență de Cincinat Sfințescu dar care, a naibii chestie, sunt repetate aproape la indigo de cei ce au acum putere de semnătură și de decizie și de demolare in acest oraș (un mic "gold nugget" ascuns printre multele rânduri: la un moment dat s-a pus în discuție chiar demolarea Palatului Suțu, ce găzduiește acum Muzeul de Istorie al Muzeului București). De aceea, oricine are mai mult timp liber :) și mai multă dedicare în a se concentra pe unul sau mai multe din aspectele puse în lumină de Cincinat Sfințescu, din partea mea e liber să preia în voie :). Poate așa ajutăm un pic mai mult în a încerca să lamurim cum ar trebui să se întâmple lucrurile spre bine în orașul ăsta, de care toți suntem atrași într-un fel sau altul.

Friday, January 20, 2012

Revolta, suporterii si cartierele

Ce ma amuza la comentariile "profesioniste" ale analistilor ce incearca sa dea de capat si sa caute motive revoltei din Bucuresti e faptul ca mai niciunul dintre ei nu se bazeaza pe nimic concret: cifre, grafice, nici macar pe previziunile mamei Omida.

Stiu ca blogul asta nu e citit de prea multa lume :), dar scriu postul asta pentru un viitor ipotetic cand vreun student al istoriei recente a Romaniei va avea ca tema de seminar "gasiti cauzele iesirii in strada a tinerilor din cartierele Bucurestiului in ianuarie 2012". Stiu ca imaginile de mai jos nu reprezinta in sine niste cauze, dar poate ajuta un pic mai mult la clarificarea lucrurilor.

Ce e cu aceste imagini? Ele sunt heatmaps, prezentand intr-o forma mai usor de digerat vizual urmatoarele: locatia caselor de amanet din Bucuresti, locatia agentiilor loto, a caselor de pariuri si a cazinourilor, locatia business-urilor catalogate cu 4 si 5 stele pe scara preturilor (pe o scara de la 1 la 5). Toate datele sunt luate de pa Urbo.ro.

Ce lamuriri suplimentare pot aduce aceste harti? In primul rand, cred ca harta localurilor/business-urilor "scumpe" din Bucuresti ne da o idee destul de exacta a zonelor "privilegiate". In acelasi timp, hartile ce prezinta locatiile caselor de amanet, a agentiilor loto, a cazinourilor sau a caselor de pariuri cred ca ne dau o masura exacta a zonelor mai putin "privilegiate", as zice (si nu cred ca o e afirmatie riscanta) chiar ca reprezinta principalul "rezevor" uman pentru manifestatiile care s-au soldat cu ocuparea Pietii Unirii.

Dar sa trecem la treaba... Mai intai, heatmap-ul reprezentand casele de amanet din Capitala (click pe poza pentru o versiune marita):



Dupa cum se observa, cartierele de la periferie sunt destul de bine reprezentate. E interesant ca principalele clustere par a se forma in intersectiile majore, de tipul Salajan, Titan, Doamna Ghica etc.

Urmeaza heatmap-ul cu agentiile loto, casele de pariuri si caznourile:



Harta e aproape identica cu cea pentru casele de amanet, cu singura adaugire ca in zona Blvd. Ion Mihalache s-a format un cluster destul de curios de cazinouri/case de pariuri.

Si nu in ultimul rand, heatmap-ul pentru business-urile de 4 si 5 stele din Bucuresti, in ceea ce priveste preturile:



Cred ca harta vorbeste de la sine... Herastrau, Dorobanti, Decebal, Episcopiei, zone care pare ca fac parte dintr-un alt Bucuresti. Sau poate noi, cei care locuim in cartiere, nu facem parte din Bucurestiul lor :)

Probabil mi se va spune (cu mai multa sau mai putina dreptate) ca nu fac decat sa scot la iveala un lucru stiut de toti: Bucurestiul se imparte in doua, Bucurestiul celor care au si Bucurestiul celor care nu au (cei care depind de casele de amanet si agentiile loto). Sunt partial de acord, dar parca atunci cand vezi lucrurile astea cu ochii tai, frumos aranjate pe o harta, parca altfel le intelegi :)

In incheiere citez dintr-un post de pe blogul lui Hungry Mole:
Vom înţelege vreodată că viaţa din cartiere e mult mai importantă decît cea din centru? Că printre blocuri e nevoie de trasee de plimbare, de locuri unde oamenii să se strîngă, de străzi pietonale care să unească şcolile şi pieţele? Îi mai pasă de chestia asta altcuiva, decît lui Popescu?