Friday, April 22, 2005

Salvati Calea Grivitei (sau cel putin nu o uitati)

Cum blogul asta se cheama "Grivitei Pythonista", mi-am zis ca ar fi timpul sa scriu ceva si despre Calea Grivitei. Sau mai bine zis despre ce a mai ramas din ea, portiunea de la Gara de Nord - Polizu pana la intersectia cu Calea Victoriei, langa sediul Petrom, caci restul (Gara de Nord - Basarab pana la intesrectia cu Bulevardul 1 Mai s-ar putea numi la fel de bine Str. Drumul Taberei sau Blvd. Nicolae Grigorescu, toate arata la fel). Desi as putea fi acuzat de subiectivism cand spun ca aceasta portiune din Calea Grivitei reprezinta una din cele mai interesante strazi din Bucuresti, tinand cont de faptul ca locuiesc in apropiere, imi dau seama ca nu este asa pentru ca m-am plimbat destul de mult prin orasul asta pe jos ca sa stiu ca am dreptate. Am citit recent Chipurile orasului - Istorii de viata in Bucuresti Secolul XX de Zoltan Rostas, o carte de istorie a Bucurestiului si a locuitorilor lui ce stie sa treaca peste siropelile de genul "Calea Victoriei - Anii '30 - Cioran, Eliade, Ionesco" si de exemplu prezinta in aceleasi pagini marturia unei foste mari boierese si a unei slujnice analfabete. M-am convins ca strada aceasta si stradutele care o inconjoara au reprezentat foarte mult pentru o multime de oameni, de la Maria Mandrea, descendenta a Balcestilor, ce povesteste despre balurile de la sfarsitului secolului al XIX-lea date la resedinta Nababului (actualul muzeu G. Enescu, pe Calea Victoriei, langa intersectia cu Str. Frumoasa, din care dai in Buzesti, si ai si ajuns la Matache pe Calea Grivitei), la Anastase Nasta, poet aroman aterizat la Bucuresti in anii '20 ca student (din Macedonia via Balcic) ce se cazeaza la "Institutul Politehnic din strada Polizu. Abia dupa masa am iesit pe Calea Grivitei, pana la intretaierea cu strada Buzesti, hoteluri, cladiri mici, cu reclame zgomotoase, si cinematograful Marna si Buzesti, existene si astazi (in anii '80 - nota mea), unde am vizionat unul din primele filme din viata mea, cu Ramon Navarro, vedeta acelor timpuri; mi-a ramas in minte clar inoul sau felin intr-o mare mai albastra decat Mediterana" (e fascinant cand te gandesti ca in '27 in locul balariilor de la Cinema Feroviarul se afla un ecran alb care le facea cunostinta bucurestenilor poate pentru prima data cu vedetele de la Hollywood si in acelasi timp ii facea sa viseze la lucruri total inefabile ca albastrul Mediteranei), la maghiarul Gyula Kover, al carui tata facea calesti pentru boieri, ce statea pe actualul Blvd. N. Titulescu ("pe vremuri ii spunea Soseaua Basarab, pe urma s-a facut Bulevardul Basarab"), urmand scoala primara undeva pe langa Sala Palatului ("toata zona aceea se numea Fantana Boului") si gimnaziul la Sfintii Voievozi, nr. 50 (daca faci legatura intre aceste locatii Calea Grivitei apare ca principalul element de conexiune), la Scoala Evanghelica Nemteasca, de pe Strada Luterana (de la intersectia Grivitei - Vulcanescu - Dacia putin mai jos), care apare in cel putin o treime din interviurile din aceasta carte si care a reprezentat punctul cardinal pentru miile de copii ale mestesugarilor nemti si nu numai fara de care prima industrializare a Romaniei (din anii '20 - '30) nu ar fi fost posibila.
Stiu ca divaghez, insa tot ceea ce vreau sa spun este ca aceastra strada, Calea Grivitei, ce se leaga de destinele atator si atator generatii de bucuresteni care au construit Romania asa cum o stim noi azi (buna sau rea, nu conteaza) e deja pe trei sferturi distrusa, si nu mai e mult pana cand ea va fi invadata de zgarie nori cenusii. Acestia au invadat deja Piata Victoriei si se indreapta in jos pe strazile Buzesti si Polizu catre Calea Grivitei. Aici nu vor avea nici o problema sa se instaleze, deoarece din pricina dezinteresului institutiei municipale portiunea dintre intersectia cu Polizu si cea cu Buzesti arata la propriu ca dupa un bombardament. Si odata ajunsi aici sunt sigur ca nu se vor opri si vor incerca sa-si continue expansiunea catre intersectia cu Calea Victoriei.
Ironia este ca acum vreo patru ani cineva (dupa cate mi-aduc aminte un ONG) pornise un proiect de a salva Calea Grivitei, a fost ceva harmalaie prin presa culturala, si-a incasat frumos banii (probabil primiti de la UE) cu constiinta impacata si a plecat. Probabil ca acum e de gasit pe la concertele Stuf - Salvati Vama Veche.
Ce-i drept, e mai shic sa fii vazut gol in Vama decat la Baile Grivita.

2 Comments:

Anonymous Anonymous said...

Do something, shoot some photos.

11:40 AM  
Anonymous Anonymous said...

Mie sincer mi-ar conveni să facă zgîrie nori, decît ce este acum Fără supărare, dar trag spaime serioase de fiecare dată cînd merg pe Griviţei după lăsarea întunericului. E groaznic. Şi locuitorii...nu ştiu, fără să cad în -isme, dar nu sunt tocmai primitori...Zona este superbă, arhitectural, fără discuţie, dar este în plină decădere. Şi aici probabil că ai dreptate, este lăsată să se facă praf, pe urmă se va rade totul şi terenul va fi paradis imobiliar. Oricum, ce e acum...mă repet, dar eu prefer de o mie de ori blocuri, sau teren viran, fără cîini la tot pasul şi murdărie...

11:28 PM  

Post a Comment

<< Home