"Pe acest băiat de Țigan, ei l-au lepădat, ca să-l mănânce porcii"

După cum ziceam într-un post anterior, de ceva vreme mă ocup de un proiect care mă face să consult diverse și diferite resurse documentare din istoria medievală a Țării Românești. De curând am dat peste documentul pe care îl reproduc parțial mai jos, datat 1532, Iulie 24, Pitești, și emis sub domnia lui Vlad al VI-lea Înecatul:

Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad voevod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui Vlad voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului dregător al domniei mele, jupanului Vlaicul clucer și cu fiii săi și cu frații săi, câți îi va lăsa Dumnezeu, ca să le fie un fiu de Țigan, anume Budur care este născut dintr'o Țigancă a jupanului Vlaicul clucer, numele Țigăncii Stana, cu un Țigan de la Argeș, încă de pe când erau ai monahiei Magdalina de la Corbi.
Iar dupa aceia, pe acest băiat de Țigan ei l-au lepădat ca să-l mănânce porcii. Iar jupan Vlaicul clucer, el l-a luat și cu Țiganca și l-a crescut 8 ani.
Iar dupa aceia, au venit călugării de la sfânta mânăstire [a Argeșului] ca să-și ia pe acel băiat de Țigan, Iar domnia mea am judecat și am cercetat cu cinstiții dregători ai domniei mele și am aflat domnia mea, precum s-au întocmit și de la răposatul Radul voevod, ca să ție jupan Vlaicul clucer pe acest Țigan, iar călugărilor de la sfânta mânăstire să le dea jupan Vlaicul clucer un ... [loc rupt în orig.] precum a și dat de față acest ... [loc rupt în orig.] la sfânta mănăstire.

Concluzia poveștii: nu conteaza daca aruncai un băiat de Țigan să-l mănănce porcii, dacă erai față călugăreasca/bisericească aveai oricând dreptul să revii 8-10 ani mai târziu și să ceri despăgubiri celui care chiar avusese grijă de ființa respectivă. Ar fi destul de interesant dacă cineva ar scrie o istorie a BOR lipsită de prejudecăți și sentimentalisme pseudo-religioase, bazată cât se poate de mult pe date și documente concrete.