Cincinat Sfințescu - Cum să sistematizăm Bucureștiul

După lupte seculare care au durat din păcate cam prea mult, și așa cum promiteam într-unul din posturile trecute, am reușit în cele din urmă să pun online un articol semnat Cincinat Sfințescu apărut în "Arhiva pentru Știința si Reforma Socială" a lui Dimitrie Gusti în 1929, cu un titlu și subiect destul de actual atunci ca și acum: Cum să sistematizăm Bucureștiul.

Ar fi multe, chiar foarte multe de comentat asupra acestui articol, dar pentru moment n-o să atrag atenția decât asupra a două aspecte.

Primul aspect de care mă voi ocupa în fugă sunt mențiunile privind planul de sistematizare a Pieții Senatului, precum și o mică schiță:

Monumentele publice ale Capitalei se caracterizează prin lipsa punerii lor în valoare, din punct de vedere urbanistic. Aproape nici unul nu are perspectivă, puține au spațiu liber în jurul lor spre a ușura circulația.

Palatul Poștei este un exemplu de asemenea lipsuri care se vor reliefa și mai mult când Palatul Senatului va fi complet gata, iar terenurile acum aproape neutilizate spre Dâmbovița vor fi acoperite cu construcțiuni înalte și înghesuite, cum se proiectează a se executa. Ameliorarea artistică s-ar putea face în acest colț cu sacrificii nu prea mari față de rezultatul permanent și deosebit ce s-ar obține, rezultat favorizat și de o diferență de nivel propice. În Fig. 5 dăm una din variatele propuneri de ceea ce s-ar putea face acolo acum.

E cel puțin interesantă legătura care se face între viitorul Palat al Senatului și Palatul Poștei, conexiune care ar fi implicat dispariția actualelor străzi Ion C. Filitti și Nicolae Tonitza. (mult mai multe detalii despre planificatul Palat al Senatului găsiți la Armyuser)

Al doilea lucru, din punctul meu de vedere chiar mai interesant, îl reprezintă mențiunile privind construirea/planificarea unui "centru civic al Capitalei". Nu cunosc prea multe detalii despre Planul de Sistematizare realizat efectiv în 1935 tot sub coordonarea lui Cincinat Sfințescu, dar părerea mea (care poate fi combătuta :) ) este că această mențiune a unui "centru civic al Bucureștiuli" este una dintre cele dintâi, cronologic vorbind. Vorbim aici despre anul 1929 (din păcate întreaga poveste va avea un epilog mai puțin fericit ~60 de ani mai târziu).

Un "centru civic" al Capitalei, bine determinat, adică bine separat prin artere de comunicație și bine încadrat cu clădirile monumentale publice, se poate realiza prin un plan de sistematizare, așa cum în Viena "ringul" l-a realizat, făcând celebritatea acestui oraș? Cred că da, deși nu mă gândesc la un ring vienez, care are altă geneză și deci corespunde unei evoluții speciale, care nu a existat în București.

Propunerea din fig. 4 nu a fost făcută numai pentru punerea în valoare a grădinii Cișmigiu, ci și pentru demarcarea unui centru civic al Capitalei care să poată fi tratat cu toată arta și îngrijirea trebuincioasă. În București monumentele publice sunt puține, căci cele mai multe din administrațiile publice sunt adăpostite încă în case particulare improprii închiriate, ceea ce nu ajută bunei rânduieli în o administrație publică. Câteva clădiri importante sunt deja grupate în jurul centrului civic indicat în schița de mai sus. Pot fi aici grupate în viitor și celelalte ce mai sunt de clădit, fiindcă mai sunt terenuri ce se pot achiziționa de acum de către Stat; mai sunt și destule proprietăți particulare cu clădiri de mică valoare ce pot fi afectate prin comasări pentru clădiri monumentale publice în jurul acestui nucleu. Numai astfel Capitala noastră s-ar putea impune și ca organizație, altor orașe din țară.

E de remarcat cum pentru câteva din aceste idei pare că s-a încercat implementarea ad litteram în anii '80, mă refer de exemplu la "gruparea clădirilor importante în jurul centrului civic" sau la efortul de a "impune Capitala și ca organizație altor orașe din țară". Celălalt aspect destul de interesant îl reprezintă amplasamentul propus pentru noul "centru civic": între Palatul Regal și Grădina Cișmigiu.

Oricum, cum ziceam, articolul în sine, fără a încerca să par prea patetic :), este unul al naibii de interesant și aș sputea spune chiar destul de important: pentru dezvoltarea urbană a Bucureștiului interbelic, pentru ideile care au fost preluate la peste jumătate de secol distanță, pentru greșelile factorilor de decizie de atunci foarte bine scoase în evidență de Cincinat Sfințescu dar care, a naibii chestie, sunt repetate aproape la indigo de cei ce au acum putere de semnătură și de decizie și de demolare in acest oraș (un mic "gold nugget" ascuns printre multele rânduri: la un moment dat s-a pus în discuție chiar demolarea Palatului Suțu, ce găzduiește acum Muzeul de Istorie al Muzeului București). De aceea, oricine are mai mult timp liber :) și mai multă dedicare în a se concentra pe unul sau mai multe din aspectele puse în lumină de Cincinat Sfințescu, din partea mea e liber să preia în voie :). Poate așa ajutăm un pic mai mult în a încerca să lamurim cum ar trebui să se întâmple lucrurile spre bine în orașul ăsta, de care toți suntem atrași într-un fel sau altul.